povestea unui JIG…[2]

Versatilitatea şi eficacitatea ”nălucilor suple” ,twistere, shad, gruburi etc., este dovedită de mult timp şi este de necontestat. Aceste năluci sunt folosite cel mai frecvent împreună cu jiguri. Dacă oferta de ”silicoane” este foarte variată, nu întotdeauna găsim jigurile pe care ni le dorim. Fie că raportul dintre lungimea cârligului şi greutatea ataşată lui nu este ceea ce căutăm, sau calitatea cârligului nu ne satisface, fie că pescuim foarte des cu aceste năluci şi avem pierderi mari şi dorim să ni le confecționăm singuri în cantitatea şi la calitatea dorită.

Pentru a ne face singuri jigurile, avem nevoie de câteva materiale:
– o matriță pentru turnat plumbul, care poate fi cumpărata sau făcută – vezi povestea unui JIG…[1]
– cârlige
– plumb
– un recipient pentru topit plumbul
– echipament de protecție individuală: mănuși, ochelari, mască cu filtru

Matrițele sunt foarte variate din punct de vedere al formelor de jiguri rezultate. Unul din cei mai mari producători din lume, do-it molds, ne oferă o gamă de peste cincizeci de modele de bază.

Înainte de a ne cumpăra sau de a ne decide să ne construim o matriță, trebuie să ne gândim la ce specie de peşte intenționăm să folosim jigurile şi pe ce tip de apă. Astfel, pentru peștii de talie redusă, ex. biban, avem nevoie de jiguri cu o mărime a cârligului mai mică, din sârmă fină, iar dacă o să pescuim pe o apă stătătoare, greutatea jigului trebuie să fie redusă. Forma jigului influenţează mișcarea nălucii prin apă, (două jiguri cu aceeași greutate, vor evolua diferit in funcție de hidrodinamica lor) precum şi modul în care cârligul se va poziționa pe substrat în timpul pescuitului deci, matrița va fi aleasă în funcție de condițiile la care trebuie să ne adaptăm şi de specia de peşte vizată.

O matriţă este făcută din fabrică să accepte o plajă limitată de marimi de carlige. Să luăm spre exemplu prima matriţă din imaginea de mai jos, Erie jig. Dacă dorim sa facem jiguri cu o greutate de şapte grame, producătorul recomandă folosirea de cârlige numărul unu. Un cârlig cu două numere mai mare, nu va încăpea corect in locaşul matriţei.

Uneori putem modifica matrița pentru a facilita accesul cârligelor pe care dorim să le folosim, vezi fotografia de mai jos, însă trebuie să fim atenți pentru că riscăm să o stricăm. O unealta de tip ”Dremel” echipată cu o freză, se achită cu succes de această sarcină.

Cârligele sunt de diverse forme, mărimi, culori şi grosime a sârmei folosite. Un alt criteriu prin care le putem deosebi este cel al unghiului făcut de ochet cu restul cârligului

În marea majoritate a matrițelor se folosesc cârlige cu un unghi de 90° făcut între partea cu ochet şi cea a curburii cârligului.

Dimensiunile diferă de la un producător la altul, astfel că două cârlige de mărimea 1/0 de exemplu, pot avea dimensiuni ușor diferite în funcţie de fabricant.

OK.! Ne-am decis ce matrița avem nevoie, ne-am cumpărat şi cârligele pentru ea şi am făcut rost şi de plumb de la un centru de colectare fier vechi. Fie că am găsit nişte țevi vechi de instalații sau am topit câteva greutăţi folosite în pescuitul la grund, cu cât este mai curat cu atât mai bine.

Trebuie să știm că temperatura de topire a plumbului este de 327 °C, temperatură ce poate fi ușor atinsă la flacăra unui aragaz. Dacă intenţionăm să folosim această metodă, avem nevoie de un recipient cu pereţii cât mai groşi care să păstreze metalul la o temperatură cât de cât constantă în momentele când îl luăm de pe foc pentru a-l turna in matriţă şi să aibă o gură de scurgere care să ne faciliteze turnarea cu precizie a plumbului. Personal, după ce am folosit o perioadă de timp această metodă, am renunțat la ea şi mi-am cumpărat un cuptor de turnare a plumbului special construit pentru aceasta aplicație.

Avantajele acestui echipament, LEE Production Pot IV, sunt multiple. În primul rând gaura de turnare aşezată la baza recipientului permite o poziţionare uşoară  şi precisă a matriței şi îmi garantează că plumbul va fi curat (impuritățile au o densitate mai mică şi se ridică la suprafața metalului) ceea ce se traduce printr-o viteză mai mare de lucru şi un număr aproape inexistent de rebuturi. În al doilea rând, temperatura metalului va fi menținută la o valoare ideală, datorită reglajelor existente.

Indiferent de metoda folosită, pentru a avea cât mai puține rateuri vă dau un pont. Când plumbul este topit, puneți la aproximativ 2 kg de metal puţină ceară cu parafină, cam cât o boabă de mazăre. Atenție, aceasta va lua foc şi va face fum! Cu o lingură cu coadă mare amestecăm plumbul iar impuritățile ajutate de ceară se vor ridica. Acestea vor fi curăţate de la suprafața recipientului şi vor fi aruncate pentru că ele cauzează o turnare ineficientă şi defectuoasă a jigurilor.

Dacă nu folosiți acest tip de cuptor, vă recomand să turnați câteva jiguri de probă fără cârlig pentru a încălzi matrița.

Când lucram cu plumbul topit, este FOARTE IMPORTANT să respectam câteva reguli elementare de protecţie individuală.

Camera unde topim plumbul trebuie să fie aerisită şi să existe permanent un curent de aer care să scoată din încăpere vaporii toxici. Vom folosi mănuși, mască cu filtru pentru respirație şi ochelari de protecției. Trebuie să avem grijă ca apa să nu vină in contact cu plumbul topit, fie în recipient, fie în matriţă: explodeaza! La terminarea lucrului, trebuie să curăţăm bine toate suprafețele care au intrat in contact cu plumbul.

Femeile însărcinate şi copii sunt cei mai expuși intoxicației cu plumb, afecţiune numită SATURNISM. Printre simptomele precoce se numără: apatia sau iritabilitatea, astenia fizică, anorexia, greața, constipaţia, dureri abdominale intermitente, diaree, mialgii.

Să ne apucam de treabă! Plumbul este topit şi curăţat, matriţa este încălzită şi încărcată cu unul sau mai multe cârlige.

Suntem foarte atenţi să închidem perfect matriţa, între cele două jumătăţi să nu rămână spațiu care va duce la crearea bavurilor şi la curgerea plumbului în afara ei!

Aşezăm matriţa sub cuptor şi acţionam pârghia acestuia. Un şuvoi subţire de lichid umple locaşul dorit şi aproape instantaneu, în funcţie de mărimea jigului, se răceşte.

Rezultatul este acesta:

Cu un clește sau patent îndepărtam excesul de plumb.

Felicitări! Tocmai ai făcut primele tale jiguri!

Pentru majoritatea din noi, ”povestea” se oprește aici şi e normal să fie aşa. Având în vedere cantităţile mari de jiguri care se pot pierde la o partidă de pescuit, mulți nu consideră că rentează să le aducă alte îmbunătățiri. Există însă o categorie de pescari care nu doresc să lase nimic la voia întâmplării şi îşi personalizează jigurile, astfel că le vopsesc.

Din oferta existentă, cele mai durabile în timp mi s-au părut vopselele Pro-Tec Powder Paint. Ele vin sub formă de pudră intr-o varietate de culori. Unele sunt fosforescente sau conțin glitter=sclipici pentru un plus de atractivitate.

Daca acest plus se adresează peștilor sau pescarilor, discuţiile pot fi numeroase, uneori cu tendințe de polemica. Faptul că în apă, spectrul cromatic al culorii albastre este ultimul care dispare, ne duce cu gândul ca pescuind la adâncime cu un jig astfel colorat, unde lumina soarelui este redusă, acesta va fi reperat mai ușor de către pești. Același impuls ne îndeamnă să folosim jiguri fosforescente dimineața devreme, în amurg sau chiar noaptea. Daca este sau nu așa, doar practica o dovedeşte. Dar dacă nu le ai, cum le poți încerca?

În acest articol mă voi referi strict la vopsirea jigurilor cu acest tip de vopsea.

Pentru ca pudra Pro Tec să adere la plumb, acesta trebuie să fie încălzit la o temperatură de aproximativ 170 °C. Daca va fi mai mare, vopseaua va fumega şi nu va avea un aspect uniform, lucios. Dacă va fi mai mică, nu se va lipi de plumb. Personal folosesc un cuptor electric, pentru ”gătit” doar pescarii, unde încălzesc jigurile timp de douăzeci de minute la temperatura de 170 °C. Acest cuptor va fi folositor şi la următoarea operațiune, cea de călire a vopselei.

După ce jigurile sunt la temperatura optimă, cu ajutorul unui patent se trec cu o mișcare circulară rapidă prin vopsea şi apoi se scutură scurt de marginea recipientului excesul de pudră. Imediat, vopseaua se va topi şi va căpăta un aspect lucios, uniform.

Pentru vopsirea mai eficienta se poate folosi un dispozitiv  numit ”fluid bed”, care va da vopselei un aspect lichid. Cum romanii sunt pricepuți putem face economie şi îl construim singuri  la un preț modest.

 

Acest ”fluid bed”,ajută la economisirea vopselei şi la repartizarea uniformă intr-un strat cât mai subţire pe jig. De ce este important ca stratul de vopsea sa fie subţire?! Pentru că următoarea operațiune este cea de călire a vopselei, operațiune care va da duritate pudrei Pro Tec dar şi elasticitate, astfel încât va adera mai bine la plumb şi va rezista mai mult timp abuzurilor noaste. Mulți pescari nu cunosc această operațiune şi din acest motiv au fost dezamăgiţi de aceste pudre.

Jigurilor vopsite li se curăţă ochetul cu ajutorul unei sârme sau a unui ”Eyebuster”, după călire va fi mult mai dificil şi se întorc în cuptor, unde în funcție de culoare vor fi călite la temperaturi şi timpi specifici. Acum revenim la importanţa grosimii stratului de vopsea. Dacă acesta va fi prea gros, pe jig va curge pudră topită şi va forma in vârful lui o picătură de vopsea întărită care poate influenţa evoluţia nălucii.

Ca o ”temperatură generală”, 170 °C timp de 30 de minute va asigura jigului o vopsea suficient de tare încât să nu sară de pe jig la primele lovituri.

La început am fost sceptic, de aceea am făcut un test. Am lovit cu un ciocan un jig astfel vopsit, pentru a vedea dacă vopseaua sare/desprinde.

După cum se observă, vopseaua este elastică şi se deformează împreuna cu plumbul.

Ok, avem o mulțime de jiguri frumos colorate 🙂 M&M cum le spun unii…

Dacă avem timp şi răbdare, putem să mergem în continuare să le aplicam ochi, precum şi antibrădiş.

Există matrițe speciale care acceptă din start acest tip de accesorii, ce ne ajuta in zonele cu foarte multe agățători, dar cu puţină îndemânare şi cu ajutorul unui burghiu putem să le lipim şi noi.

O idee bună ar fi şi folosirea așa numitului ”skirt siliconic”, fustiţă siliconică, care duce la completarea aspectului final şi dă un plus de atractivitate jigului nostru.

În acest stadiu putem ataşa şi un ”rattle” care va adăuga un stimul sonor.

Să nu uităm că am pornit de la un cârlig şi o bucată de plumb! Cu puțin timp şi îndemânare, putem să ne facem năluci unice, adaptate stilului nostru de pescuit. Astfel pregătiţi, nu vă rămâne decât să mergeţi să le încercați in locurile preferate. Fir întins!

Acest material a fost realizat de: Tanasă Cornel din Piatra Neamţ
http://www.facebook.com/tanasacornel
tanase_cornel@yahoo.com

2012

02/23

CATEGORY

despre pescuit

TAGS

casting
handmade
jig
matrita
spinning

Write comment